Un cobiliţar la Paris
Constantine ţine seama,
să pleci pe jos la Paris, purtând în spate cobilţa de geniu,
însemnă mai mult decât să joci
totul pe cea de-a douăzeci şi doua carte a lui Thot, însemnă,
asemenea Magului să sculptezi viitorul
trăgând din arcanele Papesei
quinta royală a spaţiului carpato-danubian:
vulcanii noroioşi,
peştera lui Zamolxe,
Sfinxul, Babele, trovanţii şi să le arunci pe masa tăcerii
marchizelor amatoare de kama sutra,
înfometate să o privescă în ochi, pe falnica domnişoară Pogany,
testând sărutul,îmbrăţişarea şi infinita coloană a dălţii
unui ţăran
să pleci în zbor în U[ju:]S[es]A[ei]
şi un descendent al valului lui Columb
să te acuze de trafic de oţel şi evaziune vamală
să te trezeşti refuzat
de statul spre care ai întins mâna,
cerşindu-i să-ţi moştenească averea
este o dramă
pe care o poate vindeca
doar cuminţenia pământului
redând oului, somnul şi măiestrei
zborul
>>> autor: Carmen Mihaela Visalon
Mere, pere, castraveţi…
