! Cer loc de trecere! Ni-cio-da-tăăăăăcând plouă ielele poartă chiloţi de talgere
mai ales la Paris
pictorii le văd şi înebunesc de plăcereCu nouă lopeţele
Cu nouă măturele
Cu rochii albe împodobite
! Zii cobzare, zii…cine îşi taie o ureche vrea să fie de faţă şi un vâslaştotul e ostil
în afara ochilor cu clopoţei la picioare
dansând tarantella cu luna
sur le pont d’Avignon
pleacă cutare pe cale
se-ntâlneşte cu şoimanele
? Unde te duci
? Cine eşti
? Unde călătoreşti?i s-a întors gâtul la spate
fov, omul acela cu pensula-n mână
! Ori limba să I se lege
! Ori din minte să-şi sară
!Ori să nu-şi mai dea de leac
preţ de-o mătrăgunăcui pe dor se scoatesă curgă de foc pupila de lotus pe pânză
Anubis, ţucă-te mama, e contrar viziunilor melancolice
culoarea mi-a sucit minţile
mi-a zburătăcit noptea “la forme, lors, je l’ai reconquise”atunci, ‚’mneaei s-a întors fierbinte în cuşca fiarelor
achitând nota de plată
a văilor adiate
de sori violet rostogoliţi în scaieţi
aşezaţi pe perspectiva moulin rouge
îmbalsămate amurguri
de mucegai!Cer loc de odihnă în sânul iertării pentru pictorii mei
(Atunci poarta… …………….)
>>Autor: Carmen Mihaela Visalon
nu mai stiu ce sa iti scriu. referirea la pantofii mei cei noi ma lasa fara grai. am stat ieri 20 de minute fix langa fantana intrebandu-ma ca medievalii daca se poate ca apa aceasta sa vina printr-un canal subteran chiar de sub casa ta. oare ar fi fost atunci plina de mizeriile noastre narcisiste, mizerii pe care le eliberam lunea sau joia cand avem programare unul la altul. si oare chiar sa se merite sa se bea dupa noi.
in principiu sunt de acord cu cantarea ta omagiu minim adus matusilor mele. am invatat cu ele cum sa intind mana catre un barbat si sa zambesc si ce sa fac dupa ce barbatul da semne ca vine- realizezi ca nu il las. si tot matusele mele varicoase m-au sfatuit ca pe tine
pe tine
sa te las
sa vii
***
apropos de pantofii tai cei noi
cu spitz si funda neagra ca la un magazin select din cartierul cu pompe
pavat cu sentimente si mici isterii trecatoare
cu tzipetele doamnei in timpul postciclului
cand se intreaba oare nu sunt iar gravida?
si daca da, cine e oare tatal
apoi sa vedem, cate acareturi si perne de matase va aduce barza
cu ciocul ei roshu de rushine
scormonind cuibul
de pe coshul fabricii de nori
plina de zgura viata ei
de vise stop, prefabricate si coclauri, disperate ciori
expirate si inhalate
bucolice petreceri cu femei grase
care deabia se mai tin pe picioarele varate in pantofii de lac
cu varice cu tot
dupa cum spuneam la inceputul
cu apropos
ADRIAN G
draga adrian
daca eu as fi o fiinta inteleapta
mi-as pregati hainele de trecere
petrecere
dar, eu nu sunt decat o fiinta uimita
de cat talent risipesti in conversatii despre
varice,
in loc sa pui mana pe toc
si pe potirul cu cerneala albastra pe care l-ai mostenit-o de la bunica
si sa te apuci sa compui
ode
O, da!
pentru inceput ai putea sa scrii
Oda bucuriei de a o fi cunoscut pe CARMEN cu
Ce de la poem
A de de la triumphale
R de la “res”
E de la ecou
si eN
de la NU_NU
o miscare neo-avangardista
oarecum extrauterina
deoarece
tatal ei
nu se hotaraste sa o nasca imaculat
asa cum zeus a nascut-o
pe Afrodita in valurile de la tarmul
insulei Cuprului
unde ne vom petrece luna de fiere
la hotelul
Le Meridien Resort& Spa
incaltati in pantofii de bal
inconjurati de matusi
de toate culorile.
C.