Când urc şi mă împiedic de seară,
copiii mă acompaniază râzând:
! Toulousse-Lautrec
! Toulousse-Lautrec
!!!!!!!!!!! Toulousse
Suspendată,
cu umbra încâlcit ancorată
în tocul eiffel al pantofului meu,
ţip şi eu: “Bunul gust nu există!
Lucrurile frumoase se fac instinctiv”.
Vecinele îmi spun: Madame Van Gogh…,
şi-mi atârnă de ureche
oh, la, la şi bla, bla…
!Oh, nu, strig eu,
scrâşnind din dinţi epitete villon.
Dispar apoi în adieri de tul
pudrând pe umerii paşilor goi,
un apus violet cu plopi şi scaieţi
un vis mânjit în culorile
henri, edgar germain hilaire, vicent,
dansând cu luna.
