mă întrebi ce mai fac,
de când am părăsit azilul de noapte (?)
stau închis de Valadon în odaie,
sar pe fereastră,
mă joc de-a trenuleţul mecanic,
înjur femeile gravide pe stradă
fredonez balada sticleţilor din toate arondismetele Parisului,
iau pumni (!)…câte o sticlă de vin şi un franc,
PICTEZ
case cu turle ascuţite,
fundul lat al femeii, în faţa cabaretului, aşteptând
cel mai muşteriu, muşteriu,
ziua de ieri
sau
poate… un vapor ancorat in Montmartre,
cu destinaţia Ioana D’Arc.
navighez, navighez,navighez…
între rărunchi, creier şi pensulă.
ascult ploaia
iubesc 3 femei
şi CULOAREA cu mine pierzându-se-n noapte
pe albul de zinc, al veşnicului teren viran
beau, asta fac
mama măsii de viaţă!
>>Autor: Carmen Mihaela Visalon
________________
