Ecce homo
Colind pentru prietenii lui Hans Arp şi ai mei
Motto:“Bustul lui va împodobi vetrele tuturor oamenilor cu adevărat nobili (!?)*”
Deschide uşa, creştine/Deschide uşa,creştine/
Că venim din nou la tine/
La mulţi ani,/Mulţi ani cu bine.
La orizont, nicio corabie
Pe plajă niciun albatros
Doar ecoul vocilor infinitului
Acest repaus intermediar
Picurând dorul de nufăr
În împărăţia lebedei din smârcul adormit
Vai!Vai!Vai! Heil …
Kaspar e mort. Harpiile, tricotezele şi fanaticii ghilotinei
Zac la picioarele piedestalului de 1789 de ori, decapitaţi
Cine o să mai împletească ciorapi pentru labe îngherate
Cine o să mai cofecţioneze cocarde pentru vise magalomane
Les immoreaux (?)
Les sans coulottes (?)
Les tutoyers (?)
Nu.
Anul adierilor morţii a luat sfărşit.
“Dacă Dumnezeu nu există nu pierdem nimic
Dacă Dumnezeu există câştigam totul**”
Cine are urechi de auzit să-l asculte pe maestru Hans Arp:
“Măsurând orice lucru cu măsura lui însuşi, omul a dat dovada lipsei de măsură.
Dezordinea, confuzia, neliniştea nonsensul,
demenţa, melancolia, demonomania domină lumea*”
Cine are ochi de văzut să privescă atent torsurile
îndelung, îndelung, şlefuite
până ce piatra s-a lepădat de uscăciune
şi chakrele s-au rotit în sensul r.o.g.v.a.i.v. al iubirii
deschizând poarta CUVÂNTULUI.Mulţi ani, mulţi ani cu bine.
>>> autor: Carmen Mihaela Visalon
