Picturile apaţin pictorului româno-canadian Ion Vincent Danu
http://iondanu.wordpress.com/2007/09/16/a-lheure-quon-est/
http://iondanu.wordpress.com/2007/09/06/almost-ready-presque-termine-aproape-terminata/
a fost odată un burg
cea mai frumoasă capitală europeană a lumii
un bărbăt, pe numele lui de botez, Adam
o femeie, pe care el o numea viaţă
şi un pom
pe care Dumnezeu l-a botezat
“pomul cunoaşterii”
ce a vazut Eva
în frunzişul copacului
de unde a răsărit şarpele
şi cât de pustii au rămas străzile
după emigrarea din cetatea tinereţii veşnice
nu ştiu
dar, ce importanţă mai are
cine
unde
de ce
s-a întămplat ceea ce trebuia să se întâmple
pentru ca noi să ne întalnim acum aici
şi să privim cu atenţie
cum coboară pe poarta luminii
dorinţa
întunecand cetatea
până la dureroasa cota de avarie
a răsăritului lunii
El stătea în faţa televizorului
privind în oglindă
ochiul
din care tăia zilnic o felie sărată de soare
pe care o muşca cu voluptatatea
cu care pictorii amestecă culorile
într-un ritual pe care
îl vom numi
preludiu
ungerii rănilor
mai târziu
mult mai târziu
atât de târziu încât nu-şi va mai aminti ceasul
el va adormi
acoperit de pânze
care-l vor purta ca o corabie
spre marea simeză
unde cele 7 culori
strălucesc
în infinita lumina a legământului sculpatat în ploaie.
