În piaţă zac risipite
Craniile strămoşilor
Sticle de cola
Unghiile şi părul copiilor
Plăcinte de soia
Papuci
Poarta altarului
Oameni
Oamenii cu pielea încreţită alergă
Oamenii negri nu mai vor să trăiască
Cu numaratorul de găluşte
Nici o femeie nu se întinde să doarmă în patul lui
Doar doamna în alb
Regina cu copite înalte
Îl aşeaptă la colţ
- Doar te cunosc
Nu te face că nu te cunosc…
U rock! am fost un mare bautor de cola. imi imaginez deja tone de sticle , unele goale si altele pline , zacand in piata.
rasarit draga,
aici ne asemanam si eu am fost o mare bautoare de cola din simplu motiv ca-mi plac lucrurile toxice. dar, nu
despre asta este vorba in acest tablou:)
Mai vb.
c
dar cine e doamna in alb? ceva dinauntrul fiintei tale? ori… probabil intreaga poezie e ceva din tine… da-mi un raspuns. nichita mon amour esti in blogrollul meu! inca de la inceput.
Doamna in alb este cea care ne asteapta pe toti,
mireasa. Ceea ce psihologi si initiatii numesc: ANIMA,
asigurandu-ne ca, mai devreme sau mai tarziu, spiritul nostru-ANIMUS, va trece pragul camerei nuptiale si se va cununa cu EA intru realizarea de SINE.
Daca spiritul este viciat- precum lacomul numarator de galuste, continuturile noastre psihice vor zace risipite in piata publica a existentei, in dezordine si uraciune.
Pe scurt, poezia a fost scrisa dupa ce am citit o poveste africana despre un stapan atat de zgarcit incat numara galustele servitorilor asi, care, de foame, aveau pielea incretita. Povestea asta mi-a amintit de o imaginie pe care am vazut-o la un moment dat intr-o revista: o piata publica plina de tot felul de lucruri. Peisajul citadin era de undeva din lumea a III.
Ce legatura este intre mine si lumea a III?
Ce legatura este intre mine si femeia in alb?
sunt 2 interbari la care nu voi raspunde.
C.