Motto:”Când jandarmii pândesc noaptea
 când bolta cerului e un lung tunel
 fară lumină în vagoane:
 am făcut un foc de aşchii în gura lupului”*

Aide l’Espagne!
  
în atelier un om traversat de o pasăre
de apă femeia deschisă spre cer
punct negru
punct roşu
albastru animalul îşi recunoaşte domeniul

învârte-te mărăcine: pom, foame,pasăre   

in: VECINUL DUMITALE ESTE NEBUN.
out: SĂ NU UIŢI MIRO, VEI EXISTA, TE VEI IMPUNE,
SĂ NU CEDEZI ÎN DISCUŢIILE DE AFACERI.

păstraţi cartoanele de ambalaj
nu ştiţi ce înseamnă
o pată galbena, un ochi de miracol
pictez cu degetele, cu mătura, cu pumnul

Ole!

(linişte.linişte. Aici respiră un drum.)

lumea nu e un bilet de metrou
lumea e luiza a prusiei
speranţa condamnatului la moarte
o linie albă
un cerc albastru

“Şi zgomotele paşilor se pierdeau în ceaţă “*       

Vive L’Espagne!

Patria e revoluţia în 72 de vise, nu tagma lui Franco

Vive L’Espagne!

______________
* versuri de Salvat Papasseit, traducere Ioana Creţulescu 

Fortăreaţă cu ziduri de apă
plafoane-podele pe scripeţi
dune blânde şi dintr-o dată
prăpăstii de 90 de grade!
Eu, disperată, căutându-mi mama
gura mea ştirbă zbierând
-Am de vânzare:
Mobile Bidermeier,
Porţelanuri de Sevres
Vaze Gallée.

Brâncuşi prăfuit
duhnind a Carpaţi
sculptând la poalele Coloanei Infinitului:
Crocodilul de Nil.
La o treime de vârf,
Eu, domnişoara Pogany
cu picioarele înfipte-n planşetă
exersând sporturi extreme,
eu, înlăuntru urcând/coborând
spre Masa tăcerii,
spre Poarta sărutului
sub care mereu mă aşteapta un zeu.

Ecce homo

Colind pentru  prietenii lui Hans Arp şi ai mei

Motto:“Bustul lui va împodobi vetrele tuturor oamenilor cu adevărat nobili (!?)*”

Deschide uşa, creştine/Deschide uşa,creştine/
Că venim din nou la tine/
La mulţi ani,/Mulţi ani cu bine.

La orizont, nicio corabie
Pe plajă niciun albatros
Doar ecoul vocilor infinitului
Acest repaus intermediar
Picurând dorul de nufăr
În împărăţia lebedei din smârcul adormit
Vai!Vai!Vai! Heil …
Kaspar e mort. Harpiile, tricotezele şi fanaticii ghilotinei
Zac la picioarele piedestalului de 1789 de ori, decapitaţi
Cine o să mai împletească ciorapi  pentru labe îngherate
Cine o să mai cofecţioneze cocarde pentru vise magalomane
Les immoreaux (?)
Les sans coulottes (?)
Les tutoyers (?) 

Nu.

Anul adierilor morţii a luat sfărşit.
“Dacă Dumnezeu nu există nu pierdem nimic
Dacă Dumnezeu există câştigam totul**”

Cine are urechi de auzit să-l asculte pe maestru Hans Arp:
“Măsurând orice lucru cu măsura lui însuşi, omul a dat dovada lipsei de măsură.
Dezordinea, confuzia, neliniştea nonsensul,
demenţa, melancolia, demonomania domină lumea*”

Cine are ochi de văzut să privescă atent torsurile
îndelung, îndelung, şlefuite
până ce piatra s-a lepădat de uscăciune
şi chakrele s-au rotit în sensul r.o.g.v.a.i.v. al iubirii
deschizând poarta CUVÂNTULUI.Mulţi ani, mulţi ani cu bine. 
 

>>> autor: Carmen Mihaela Visalon

Un cobiliţar la Paris
Constantine  ţine seama,
să pleci pe jos la Paris, purtând în spate cobilţa de geniu,
însemnă mai mult decât să joci
totul pe cea de-a douăzeci şi doua carte a lui Thot, însemnă,
asemenea Magului să sculptezi viitorul
trăgând din arcanele Papesei
quinta royală a spaţiului carpato-danubian:
vulcanii noroioşi,
peştera lui Zamolxe,
Sfinxul, Babele, trovanţii şi să le arunci pe masa tăcerii
marchizelor amatoare de kama sutra,
înfometate să o privescă în ochi, pe falnica domnişoară Pogany,
testând sărutul,îmbrăţişarea şi infinita coloană a dălţii
unui ţăran
să pleci în zbor în U[ju:]S[es]A[ei]
şi un descendent al valului lui Columb
să te acuze de trafic de oţel şi evaziune vamală
să te trezeşti refuzat
de statul spre care ai întins mâna,
cerşindu-i să-ţi moştenească averea
este o dramă
pe care o poate vindeca
doar cuminţenia pământului
redând oului, somnul şi măiestrei
zborul
 

>>> autor: Carmen Mihaela Visalon